tărâmul fluturilor. trezirea.

Ce lesne i-ar fi oricui să se piardă, dacă nu ar exista cărări îndelung bătute cu pasul… Ochiul şi mintea celui care îndrăzneşte să le apuce trebuie să fie mereu atente la pietre, la semne. Iarba sălbăticită e înaltă aproape cât un stat de om. Peste tot, linişte şi pustietate, pe nesfârşitele coline – primitor loc de refugiu şi de pierzanie.

Undeva sus, în vârful unui deal, ceva stă ascuns. Undeva, ceva începe. Ceva se sfârşeşte.

Iarba se retrage, spre a-i lăsa loc unei păduri tinere şi dese. Acele de brad filtrează lumina, o lipsesc de întreaga ei văpaie, o limpezesc de orişicare fir de praf agăţat de ea. O redau pură. La umbră, s-au ascuns coconi care au dormitat în letargie, până acum. Ca la un îndemn, cu toţii s-au preschimbat în mii de fluturi, să se zbată feriţi sub copaci, să înveţe să zboare ascunşi, protejaţi. Este timpul unui început.

Pădurea e şi casa lor. Ei se ascund ziua în nemişcare şi umblă noaptea neştiuţi. Sunt înveştmântaţi în mantii lungi şi negre, care-i feresc cu totul privirii. Sunt eterni şi nenumiţi, vechi ca lumea asta bătrană şi amară, nespuşi nici în primele cântece sau poveşti. Sunt dincolo de bine sau de rău, de armonie sau de sfadă, de conflicte şi războaie. Ei sunt.

Dar acum, ceva-i aduce la lumină, la marginea pădurii. Stau în cerc şi privesc. Cheamă.

Unul dintre ei se desprinde, face un pas înainte, cântă. Calm, cald, într-o limbă necunoscută. Evocă. Aminteşte.

Pentru că asta trebuie să facă ea, trebuie să-şi amintească. Ea îi priveşte lung, fără spaime sau uimire, ca trezită dintr-un somn, însă numai pe jumătate.

Silueta în negru îi canta, îi şopteşte, fluturii încep, încet-încet, să se înalţe în zbor. Curând or să se ducă până jos, în vale, or să cocheteze cu florile, or să încânte copiii care zburdă pe uliţe, în praf. O să trăiască.

Ea ascultă, nemişcată, întinsă pe buşteanul putrezit în care a stat încătuşată. Când se va fi sfârşit cântul, ea va fi înţeles cuvintele neînţelese. Este dorul unui nou început, cel care a chemat-o, care a întors-o înapoi la lumină. Le zâmbeşte celor vechi.

Drumul i se aşterne limpede înainte.