Recenzie. Pomul vieții de Monica Patriciu

De fiecare dată când o aud citind pe Monica Patriciu mă bucur ca un copil. Vocea ei  învie momente încărcate de parfumul amintirilor de altădată. Aşa au răsunat şi acum  povestirile din volumul ei intitulat “Pomul vieţii”: direct în timpan şi aproape de inimă.

Trecând printr-o paletă variată de situaţii, autoarea construieşte un tablou fascinant de sentimente umane şi fapte ce ne duc prin călătoria vieţii şi a anotimpurilor ei legate prin firul roşu al iubirii (ne)împlinite.

Deşi ne deplasăm spaţial prin Paris (“O soluţie elegantă”, “La Luvru, într-o zi de primăvară”, “C`est la vie”) sau alte zone geografice (“Bucureşti-Bonn şi retur”, “O viaţă pe două continente”), mediul înconjurător rămâne autohton, iar destinaţiile sunt de fapt mai mult interioare, oscilând preponderent între trecut şi prezent.

Personajele sunt diverse, făcând parte dintr-un univers destul de familiar: oricine poate fi acel copil sau părinte sau bunic sau iubit în orice text.

Textele care m-au atras au fost “C`est la vie” (o iubire cu parfum de Paris ce pleacă de la un plic misterios, ce mi-a gâdilat curiozitatea la maximum) şi “La mare” (un text ce oferă posibilitatea unei visări accentuate ca formă de evadare în care se cufundase protagonista, o modalitate de a fi doar cu ea în ritm cotidian şi cu scrisul, încercând să uite o iubire complicată).

Devoratoare de cărţi şi de alte existenţe imaginare, m-am identificat cel mai mult cu fraza din Hamlet: “I-ar fi plăcut să rămână undeva, într-o carte, şi să nu moară niciodată.”

Aşadar, volumul Monicăi îţi aduce aminte cum e viaţa: să râzi şi să plângi în acelaşi timp. 25 de poveşti – 25 de experienţe. Una cu siguranţă poate fi şi a ta!

 

* Volumul a fost publicat în anul 2017 de către Smart Publishing.

 

Recenzie scrisă de: Ania Vilal

 

 

Erika Ciuică

"A woman must have money and a room of her own if she is to write fiction." Virginia Woolf