Recenzie. Lecții de magie de Elizabeth Gilbert

Prolog

După ce m-am îndrăgostit de cărțile ei, și mai ales de lecțiile ei de magie, pe 19 decembrie m-am dus la librăria Humanitas de la Cișmigiu, s-o văd și s-o aud pe Elizabeth Gilbert. Așa că grație Skype-ului, pentru mai bine de o oră, celebra scriitoare a fost la câțiva pași de mine, în direct, pe ecranul unui televizor imens.

Ora magică a trecut foarte repede. Dar acum știu sigur, doar am văzut-o cu ochii mei, că Liz, așa îi place ei să i se spună, e modestă,  incredibil de modestă, sincer amabilă, foarte curioasă, timidă dar și puternică, și mai ales extrem de veselă. I-a plăcut volumul apărut în România în această toamnă, la numai o săptămână după ce a fost publicat în Statele Unite. S-a bucurat că în librăria din București era atâta lume într-o sâmbătă seara cu puțin înainte de Crăciun. Că toți o ascultau cu atenție. Că cei mai mulți citiseră deja cartea ei, Lecții de magie. A ascultat fiecare întrebare și a răspuns cum a putut mai bine.

Vorbind despre cea mai recentă carte, Elizabeth ne-a făcut adesea să zâmbim. Cartea ei se numește Lecții de magie, dar în realitate, a mărturisit ea privindu-ne pe noi, prietenii ei de peste mări și țări, e o carte despre cât de grea poate fi munca scriitorului. Însă cine ar fi cumpărat o carte despre muncă? Și mai ales despre o muncă atât de istovitoare? Oamenii sunt sătui de muncă. Îi fascinează însă magia. Întrebată dacă crede în magie sau în muncă, Elizabeth a răspuns: Cred în amândouă.

Liz ne-a povestit despre provocările și satisfacțiile muncii unui creator, despre ce poți face atunci când inspirația nu vrea să vină, despre disciplină, credință și succes.

Nu se consideră cea mai mare scriitoare deși cărțile ei, mai ales ultimele, s-au vândut foarte bine. Muncește mult, e conștientă că viața e scurtă și nu-și permite să piardă nicio zi. Stă mult în camera ei și lucrează, dar își face timp și pentru soț,  pentru familie sau pentru prieteni. Se consideră un copil al lui Dumnezeu, un scriitor căruia îi place să scrie dar și să citească ce scriu alții.

*

Lecții de magie, volum subintitulat Cum să-ți cultivi creativitatea, de Elizabeth Gilbert, a apărut recent la Humanitas. Am descoperit cartea, n-a fost greu pentru că e prezentă în vitrinele tuturor librăriilor din București, am cumpărat-o, am deschis-o cu interes și n-am putut să mă despart de ea până n-am ajuns la sfârșit, pentru că a reușit să mă vrăjească. Ea se adresează oricui, dar mai ales celor care nu acceptă să ducă o viață banală, ci una mult mai interesantă – o viață creativă.

Și chiar dacă creativitatea diferă de la persoană la persoană, un lucru rămâne sigur: o viață creativă e o viață mai amplă, cu un orizont mai larg, o viață mai fericită și de o mie de ori mai interesantă.

Dar atenție, îndeletnicirile creative nu aduc întotdeauna rezultatul scontat. Scriitorii, artiștii în general, știu foarte bine că succesul poate fi adesea o fata morgana. E posibil să muncești din greu și totuși să n-ai succes, susține Elizabeth Gilbert, autoarea bestsellerului Mănâncă, roagă-te, iubește. Ea mărturisește că a scris bestsellerul menționat, pentru ea însăși,  fără să-i treacă prin minte că gândurile și sentimentele ei s-ar putea intersecta cu gândurile și sentimentele a milioane de oameni.

Ce trebuie să știe un creator? Că inspirația poate să-ți trimită mesaje sau poate să fie mută. Trebuie să accepți că ceea ce creăm contează enorm și în același timp nu contează deloc. Că arta e o zdrobitoare corvoadă, dar și un minunat privilegiu.

De unde ne vin ideile? Ideea e o formă de energie fără corp fizic care vrea să se manifeste în lumea noastră și pentru asta are nevoie de ajutorul unui om. Ideea vine spre noi cu speranța că va fi bine primită. Dar, de cele mai multe ori, oamenii o refuză. Ideea insistă. Ne trimite tot felul de semne. Uneori e refuzată din lene, din nesiguranță sau din capriciu. Sau poate ajunge la noi într-un moment nepotrivit. Suntem ocupați cu alt proiect sau pur și simplu nu ne place ideea respectivă. Și spunem nu. Dar ce se întâmplă dacă spunem da? Înseamnă că am semnat un contract cu inspirația pe care trebuie să-l ducem până la capăt, fără să bănuim cum va fi acel capăt.

Când scriem? Elizabeth crede că ar trebui să scriem în fiecare zi. Doar așa ne deprindem cu meșteșugul scrisului, doar fiind permanent aproape de el. Așa cum un muzician exersează zilnic, și un scriitor trebuie să scrie în fiecare zi. Sigur putem avea și zile proaste când n-avem chef de nimic. Și atunci ce facem? Continuăm să scriem. Poate nu chiar să scriem ci doar să măzgălim ceva, orice. E mai bine să scriem ceva fără valoare decât să nu scriem deloc.

Cum scriem? Cu bucurie, în primul rând. Apoi cu perseverență. Chiar cu încăpățânare. Succesul nu mai vine? Nu-i nimic, continuăm să scriem.

Fiindcă dacă iubești și dorești ceva suficient de mult, orice ar fi, atunci nu te deranjează chiar așa tare să mănânci și sandwich-ul cu rahat venit la pachet cu lucrul respectiv.

De ce scriem? Motivele pot fi diferite.

Odată am scris o carte ca să mă salvez pe mine. În general tot ce scriem, scriem mai întâi pentru noi înșine. Dacă m-aș fi așezat la birou să scriu Mănâncă, roagă-te, iubește cu unicul scop de a-i ajuta pe alții, aș fi produs o carte complet diferită… Ideea e că am scris cartea aia pentru mine și tocmai de aceea multor cititori li s-a părut autentică și, în ultimă instanță, utilă.

Elizabeth Gilbert adaugă câteva povești fermecătoare. Aflăm, deși pare incredibil, cum ideea unui roman a trecut de la o scriitoare la alta, de la Elizabeth Gilbert la Ann Patchett, prin intermediului unei îmbrățișări și a unui sărut. Ni se spune povestea lui Eileen, o femeie care își face mereu tatuaje noi sau povestea unui atelier literar. Aflăm cum a debutat Elizabeth și cum a ajuns să scrie cel mai recent roman, Semnătura tuturor lucrurilor, un roman care a pornit aproape de la nimic.

În ceea ce privește eșecul, E. Gilbert ne îndeamnă să nu-i dăm prea multă atenție.

Ține minte: zeii creativității nu-s obligați să ne dea nicio explicație. Mărturisește-ți dezamăgirea, accept-o așa cum este și treci mai departe. Taie-n bucăți eșecul și folosește-l ca momeală pentru a încerca să prinzi alt proiect.

Ar mai fi multe de spus despre această carte cu adevărat minunată. Vă invit să nu ratați lecțiile de magie ale lui Elizabeth Gilbert, autoarea volumelor Ultimul bărbat american, Mănâncă, roagă-te, iubește, Și am spus da, o poveste de iubire și Semnătura tuturor lucrurilor. Sunt convinsă că o să vă placă, și mai ales, că o să vă fie de folos.