Recenzie. Alte maşini şi-un fotograf amator de Violeta Anciu

Când închid un volum de poezie cu răsuflarea întretăiată înseamnă că am trăit experienţa unei îndrăgostiri de vers – un univers propriu de emoţie profundă. Aşa s-a întâmplat cu poemele Violetei Anciu din cartea “Alte maşini şi-un fotograf amator”.

Călătoria începe cu o afirmaţie ce poate constitui un tatuaj: “pentru toate scriu”, iar ars poetica de pe pagina următoare continuă ritmul:

 

“nu ştiu şi nu am înţeles ce este poezia.

doar să o trăiesc

lăsând-o să mă trăiască

să mă consume

 

şi să mă transforme.”

 

Autoarea posedă aşadar puterea de a trece de la o dimensiune intimistă: “dintre toate sârmele întinse/am rufele cele mai murdare.” la una globală “ea începe aici, unde nu există timp”.

Dintre pagini au evadat sunete şi am descoperit o muzică similară celei proprii: “doliul mamei îl culeg din muzica nopţii”, “mimezi dansul pietrelor”, “palmele ni se topesc pe valsul vienez”, am fost îmbătată cu mirosuri recognoscibile: “miros de motorină cu gust de trandafiri”.

Am cunoscut şi dualitatea umană: “am picioarele în lumi diferite”, “îmi ţin întunericul la vedere” sau “rămân în colţul unde m-ai găsit uscată”. Obsesia timpului mi s-a strecurat şi ea în vene: “cărând timpul îmi lăsa bileţele pe pragul uşii […]”.

Calea poetico-umană este alcătuită din multe amintiri – fotografii instantanee din viaţa curgătoare: “în faţa mea un copil răsuflă în baloane de săpun”, “învăţ fluturii”, “nu mi-ai mai scris demult,/dar împărţim în fiecare seară/vinul şi visul.”, “bucătăria veche/mirosind a lapte dulce,”, “citeşte-mi poeme despre alcool”, “sub tălpi am inimile arse”, “liniştea-mi umple rafturile”, “îmbrăţişează-ţi bestiile nu te teme”, “ce chef am de-un cer însetat!”.

Pentru mine este cert că acest volum oferă o perspectivă mult mai clară şi consistentă decât cea din prima carte a autoarei, o transparenţă mult mai tangibilă.

Aşadar, vă recomand cu mare drag să deschideţi larg inima pentru aceste poeme încântătoare pentru inimă şi urechi.

 

* Volumul a fost publicat în anul 2017 de către Editura Grinta.

Recenzie scrisă de: Ania Vilal

 

Ania Vilal

Un om care scrie şi citeşte mult. 2 volume de poezie: ”eu, mama tare și tu” (Ed. Brumar, Timișoara, 2011) cu varianta în limba franceză ”Moi, la mère forte et toi” (Edilivre Aparis, 2014) şi ”Inima dată la maximum” (Ed. Tracus Arte, Bucureşti, 2013). Visuri şi tăceri multe. thelastpoemstanding.blogspot.ro