O pisică și un curcubeu

Afară s-a întunecat. Se apropie o furtună strașnică. Pisica adulmecă atentă și, când înțelege că trebuie să se adăpostească cât mai repede, sare din curte în balcon și apoi intră în casă pe ușa ei. E o mică ușă batantă, montată în cea a balconului, care îi permite să se plimbe-n voie. Nu-i place ploaia și se teme de fulgere și de tunete. În urma ei stropi mari și grei lovesc cu putere ferestrele și acoperișul. Pisica se ascunde sub fotoliul stăpânei, un fotoliu vechi pe care adesea își ascute ghiarele, cu toate că stăpâna se supără de fiecare dată, se face covrig și adoarme liniștită. Când stăpâna nu-i acasă, acolo e locul ei preferat. Locul în care se simte cel mai bine.

Doarme și visează un curcubeu. Ea și stăpâna sunt în curte și îl privesc vrăjite.

— Când vezi un curcubeu, exact așa ca ăsta, nu uita să-ți pui o dorință! Se-mplinește sigur!

O dorință? Ce dorință? Are tot ce vrea, ba chiar mai mult. Stăpâna o iubește și o răsfață. Are mâncare pe săturate, proaspătă și bună. Are jucării. Are zgărduțe multicolore. Dar ce n-are? Șampoane numai pentru ea și o perie moale făcută pentru o pisică sensibilă. Stăpâna ei o spală, o perie, o mângâie. Vrea ceva, orice, miorlăie și stăpâna îi îndeplinește orice dorință.

Și totuși ar mai fi ceva. Și-ar dori un tovarăș de joacă. Să se fugărească, să mănânce și să doarmă împreună.

— Curcubeule, ai înțeles ce vreau? Și ai putea să-mi îndeplinești dorința?

Un tunet puternic o trezește. E tot sub fotoliul stăpânei și afară continuă să plouă. Ce se aude? E stăpâna ei care tocmai s-a întors acasă. E udă leoarcă. Și ce are în brațe? Un ghem de blăniță care scoate un sunet slab. Pisica îi mulțumește curcubeului și se apropie curioasă de viitoarea ei prietenă.

sursa foto: www.buzzfeed.com