Interpretări difuze în noaptea uitării

Întuneric, pereți reci, frunze, apă și ceva cald. Unde mă aflu și oare ce caut aici? Mai fac câțiva pași și tălpile mele încep să resimtă o căldură neașteptată, intru în apă și bulele de apa îmi lovesc corpul și mă fac să plutesc, așa mai pot să uit de mine în întunericul nopții. Nu mai pot sa văd nimic din nimic, nu pot decât să simt și uneori amorțesc de atâtea senzații înșelătoare.

Este foarte ciudat cum toate sentimentele pe care le-am avut pană acum m-au orbit, pur și simplu mi-au scos ochii în fiecare zi. Cred ca am renunțat la cel mai frumos dar pe care l-am primit de la Dumnezeu. Mă înfuri pe mine și nu îmi vine să cred că m-am lăsat păcălită de niște nebuni.

Nu voi uita niciodată ziua aia blestemată, când am mers cu Sorina în barul acela numit „Noaptea uitării”. Eu nu prea eram atunci fericită, tocmai sufeream ca o distrusă, căci îl pierdusem pe Marius într-un accident de mașină. Eu conduceam și am închis ochii pentru o fracțiune de secundă. M-am trezit apoi în spital singură, el nu a supraviețuit.

În acest bar al ”uitării” se petrecea ceva euforic, îmi dădeam seama de asta din mișcările lascive, din felul în care cei din jur își unduiau trupurile și își aruncau priviri pline de lavă vulcanică, unii altora. Era o atmosferă sufocantă, așa că am acceptat să beau un cocktail rece, cu multă vodcă, deoarece nu aveau nimic fără alcool. După două pahare și patru dansuri nebune, începusem să amețesc și nu îmi dădeam seama dacă eu am devenit prea prietenoasă sau dacă bărbații din jurul meu erau prea interesați de mine.

Eram înconjurată de vreo șapte sau zece bărbați, nici matematica nu-mi mai ieșea în acele momente incendiare. Simțeam că e ceva mai mult decât băutura pe care o băusem, fiindcă eram super-excitată și aveam un chef nebun de a mă dezbrăca, o senzație, ca un drog, îmi alerga prin vene și îmi pulsa în gânduri imagini erotice. Patru mâini au început să îmi atingă corpul, mângâindu-mi sânii, gâtul și deschizându-mi fermoarul de la fustă, lăsând-o să cadă de pe mine.

Bombardată de atingeri și de false sărutări, mă lăsam dusă de val. Departe, mult prea departe. Făceam tot ce-mi spuneau ei, stăteam în felul în care mă puneau, îi ascultam și executam totul ca o disperată. După ceva penetrări, deloc romantice, unul dintre ei a spus să facem ceva și mai special și a venit cu o sacoșă de pânză neagră, pe care mi-a pus-o pe față, acoperindu-mi ochii, apoi a făcut două găuri în ea, pentru a putea respira.

Apoi știu că am mers afară, fiindcă am simțit pe pielea umedă un aer rece. Bănuiesc că ajunsesem undeva într-un gang. Acolo, le-am făcut sex oral, în timp ce unul câte unul mă penetrau pe la spate, făcându-mă să urlu mocnit de atâta durere amestecată cu plăcere. Își dădeau drumul pe sâni și pe buzele mele, ba chiar unii dintre ei urinau pe mine, făcându-mă în toate felurile. La final, au început să dea cu picioarele în mine și să mă ia la palme, înjurând și blestemând.

Unul dintre ei, cel care mi-a tras-o foarte brutal, a spus: ”Hai să stingem lumina!”.

Nu mi-am dat seama la ce s-a referit, însă am simțit o durere inimaginabilă care-mi topea pielea de pe față. Nenorociți mi-au aruncat cu acid pe ochi și m-au lăsat acolo, pe betonul rece și întunecat. Acum sunt oarbă cu adevărat.

Sursă foto.