Lansare de carte. Jurământ de rătăcire de Ana Barton, sânbătă, 23 aprilie, ora 17:00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu

Sâmbătă, 23 aprilie 2016, ora 17:00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, un om foarte drag și apropiat nouă își va lansa cea de-a treia carte. Este vorba de Ana Barton și al său Jurământ de rătăcire.

Moderatorul evenimentului este Alexandru Voicescu, iar invitații pe care îi veți asculta, alături de autoare, sunt Dorina ChiriacMihaela Apetrei și Paul Cernat.

Jurământ de rătăcire e o carte și ca mine, și ca nemine, prieteni. E scrisă altfel decât celelalte. E și trăită altfel. Vă invit cu mult drag pe toți sâmbătă, în ziua cea fără de balaur, să dăm drumu-n oameni cărții acesteia. Da, am emoții. Mari. Foarte mari. Anca Ciuciulin, vrei să-mi scrii ceva-n palmă, ca să nu mă uit? Din suflet îți mulțumesc pentru frumusețea veșmântului acestei cărți. — Ana Barton

Intrarea este liberă, iar rezervări se pot face la cismigiu@humanitas.ro.

Mai multe detalii despre lansare, dar și fragmente din carte, pe care autoarea le-a oferit cititorilor spre degustare, puteți găsi pe pagina de Facebook a evenimentului.

***

Ana Barton: Sunt născută într-o zi de 13, cu omofor de zăpadă. Mama s-a bucurat mult când m-a văzut şi-a fost foarte mirată că mişc. Aveam 75 de centimetri şi semănam mai mult c-o tenie. A vrut să mă sărute pe obraz, dar arătarea care eram a deschis înfricoşător gura, mama s-a-nspăimântat de creatură şi mi-a scăpat pe gât bomboana mentolată care-i îndulcea primele ore de lehuză. A văzut că dau să mor, aşa că m-a luat de picioare şi m-a scuturat până mi-a sărit bomboana din gât. Am început, aşadar, această viaţă ca variaţiune a Albei-ca-Zăpada. Pe urmă, am început să mă uit la oameni. Nu-mi amintesc când am început, poate când m-a urcat tata pe acoperiş pentru că n-am fost cuminte. De pe tabla casei, lumea e tare fragilă. După ce-am învăţat să citesc, pe la cinci ani, m-am făcut maniheistă: oamenii erau buni şi răi, proşti şi deştepţi. A durat un pic să-mi crească nuanţe, dar a meritat. Acum, mai mult decât oricare zbatere a lor, cu nevoie de demonstraţie inclusă, caut să-i simt, caut să simt cum simt ei, caut să-i caut. Oamenii sunt cele mai ofertante întrupări posibile pentru că poţi să-i citeşti şi să-i scrii în timp ce-i iubeşti. În rest, sunt mamă de adolescentă şi aştept, în consecinţă, medalii, onoruri şi salve de tun.

Fiindcă am fost gimnastă până mi-au calculat vârsta osoasă şi-au stabilit că despre performanţă n-o să poată fi vorba din motive de lungime excesivă, aş putea spune că am o mobilitate impresionantă. Am 42 de ani. Sunt însă atât de imatură încât aproape că mi-e ruşine să-i declar. De arătat, da, îi arăt pe toţi, deşi, uneori, parcă mai văd şi zecimale pe-acolo. De şcoală ce să zic? Am o educaţie eclectică, model toptan: Teologie, Litere, Cultură şi Civilizaţie Ebraică, Psiholingvistică. Babel ori foame. Sigur, arareori mă înţeleg pe mine şi cu mine, dar m-am lăsat şi de dramatizări. Cine sunt? Mama unei copile de 14 ani pe care o cheamă Rada. Cum sunt? Vie, deocamdată. Binecuvântată stare. Ce fac? Am trei caiete, unul acasă, unul la birou şi unu-n geantă, pe care le scot câteodată aproape compulsiv pentru a nota, ilizibil, fără excepţie, câte o trecere de glonţ neîncărnat prin cap. Apoi, mă enervez crunt, încercând să descifrez ce naiba a scris din voia-i invariabil şi mioritic-implacabil năstruşnică stiloul ăla galben cu oranj, că dau numai peste lecţiuni incerte. Scriu de douăzeci de ani, (ex)trăgându-mă sârguincios din publicistică precum darwiniştii din maimuţă.

Am publicat câteva cărți: „Prospect de femeie“ și „Mamifer“, ambele apărute la Editura Herg Benet în 2014. 2015 a fost an de featuring. Prima carte a fost „Foto Splendid. Viața socială – Colecția Costică Acsinte – Ediție specială Ana Barton“, iar a doua a fost „Cartea simțurilor“ – un volum colectiv, editor Dan. C. Mihăilescu, apărut la Editura Humanitas. 2016 vine cu un roman, „Jurământ de rătăcire“, Editura Herg Benet. Abia aștept să-l citesc. 🙂