Între vis și cruzime

Argint curgând pe frunțile copiilor cărunți
Și parfumuri înțepătoare din ochii de demult,
Vecinii antici probează siluete noi
În subsolul conștiințelor noastre.
Despre frivolități lichide n-am mai citit nimic,
Am auzit că bursa ridicolului nu merge chiar așa bine,
Iar doamna cu pălăria luminoasă
Nu-și mai plimbă pisica de 13 zile.
Magnoliile de pe strada mea nu mai recită de la ultima eclipsă;
Oamenii grăbiți nu încetează să reformeze
Pelerinaje și expresii grotești
Sub fereastra mea prăfuită.
În timpul cunoscut, utopiile erau în rânduri,
Azi, din cronicile mute abia dacă mai evadează
Vreo lacrimă rătăcind printre pagini
Doar pentru a da aerului meu miros de iasomie.

 

foto: vasilegogea.wordpress.com

Violeta Anciu

Scrie din 2005, publicând 5 ani în „Revista noastră", în revista „BOEM@” (2015) și pe ateliere precum eCreator.ro, scrieliber.ro sau cenaclul online Lira21. În aprilie 2015 publică volumul de debut, „Amprente Urbane - Evoluția” (Editura Bookbreak). Simultan, lucrează la al doilea volum de versuri și la un roman psihologic, primul din trilogia ce va marca debutul scriitoarei în proză.