Interviu. “Fiecare carte pe care o publici este un pariu.” – Ana Nicolau, director general Editura Nemira

Pe Ana Nicolau am cunoscut-o la ediția a IV-a a singurului târg de carte SF & Fantasy din România – Final Frontier, acum o lună, când am stat la un capăt de bar și am schimbat impresii despre scriitoare și cărți dragi de parcă ne-am fi știut, nu de-o viață, dar, cu siguranță, de mai mult de cinci minute. Bucuroasă de compania ei, am invitat-o la o întâlnire cu membrele Clubului Scriitoarelor și a acceptat.

Întâlnirea cu pricina a avut loc duminică, 26 aprilie, la Aristocats Bistro (despre care am auzit că își închide porțile din 1 mai, lucru care m-a întristat) și am dorit să nu rămână nemarcată în vreun fel în analele noastre (deși ea a rămas memorabilă prin râs, prietenie și voie bună), așa că am concluzionat-o prin acest interviu.

Pe lângă cele de mai jos, i-am pus o mulțime de alte întrebări, mai directe sau mai amuzante, câteodată. A fost un adevărat privilegiu (oricât de fandosit ar părea cuvântul) să putem să stăm de vorbă la o limonadă cu Ana Nicolau și să beneficiem pentru câteva ore de experiența ei, de sfaturile și de ideile ei, dar mai ales de Ana ca om, un om deschis, prietenos și plin de povești interesante pe care le-a împărtășit cu noi cu multă dezinvoltură.

Am vorbit mult. Am râs. Mai vrem.

Erika Ciuică: Spune-mi câteva lucruri despre tine. Câți ani ai, ce hobby-uri ai, dacă ai animale de companie sau animale preferate, ce lucruri ”ciudate” îți plac, în ce locuri neobișnuite ai fost etc.?

Ana Nicolau: Am 26 de ani, locuiesc într-o garsonieră plină cu cărţi şi flori. Mă dau în vânt după bucătăria libaneză, sushi, cafeaua cu cardamom arăbească, bomboanele iuţi cu ghimbir şi dulceaţa de smochine. În timpul liber sunt un foodie şi gătesc cât pot de mult. Am o căţeluşă boxer pe care o ador, Tigra. Vara mă transform în peşte şi fug la mare cât pot de des, fac scufundări. Prima oară când am plecat singură din ţară am aterizat în Vietnam, pentru o lună de voluntariat cu copii. Încă mai visez să mă întorc în Asia şi plănuiesc o excursie cu rucsacul prin India.

Consider Editura Nemira ca fiind o editură cu tradiție, de nișă, foarte apreciată de către public. În limba letonă, ”nemira” înseamnă a nu muri. Ce înseamnă Nemira pentru tine?

Tatăl meu a fondat Editura Nemira când eu aveam doar 3 ani. Pentru mine e o parte din familie, am crescut împreună. Sunt oameni cu care lucrăm si acum, după 20 şi ceva de ani. Acum am ocazia să duc editura mai departe şi mă gândesc cu multă bucurie la miile de cărţi pe care tatăl meu le-a editat în ultimii 24 de ani şi la milioanele de cititori pe care i-am avut alături în anii aceştia.

Din noua postură de director general vrei să continui munca tatălui tău și al echipei sau îți propui să schimbi un pic lucrurile, să abordezi o nouă direcție editorială, să introduci o nouă colecție mai ieșită din tipare (dacă-mi permiți jocul de cuvinte)?

Cred în schimbările făcute cu cap. În acest moment nu am planuri să schimb radical direcţia editorială. Vom continua să publicăm cărţi în care credem, fie că sunt ele de ficţiune literară, ficţiune comercială upmarket, science fiction sau fantasy. În viitor îmi doresc să traducem mai multi autori din afara spaţiului anglo-saxon, italieni, sud-americani, scandinavi,turci, asiatici etc. şi să publicăm din ce în ce mai mulţi autori români contemporani. Anul acesta vom reporni şi concursul de debut Nemira pentru roman.

Spune-mi trei lecții despre profesionalism pe care le-ai învățat de la tatăl tău și trei lecții de viață pe care le-ai învățat de la mama ta.

De la tata am învăţat că nimic nu este imposibil, că tot ceea ce vrei în viaţă se poate obţine cu destul curaj, foarte multă muncă şi prin sacrificiu. De la amândoi am avut un exemplu de generozitate, în tot ce făceau. De la mama încă mai învăţ cum să păstrez un echilibru între diferitele părţi ale vieţii mele.

Ana Nicolau Photo Richard Klíčník

Anul acesta, printre câștigătorii premiilor Aurealis, BSFA și Philip K. Dick, sunt foarte multe scriitoare (nume deja cunoscute publicului precum Ann Lekie, Juliet Marillier, Marianne de Pierres, Angela Slatter, dar și debutante ca Meg Elison). Ce nume de autoare ne putem aștepta să vedem în curand la Nemira?

În ultimii ani am observat un fenomen interesant în lumea literară şi cu siguranţă în lumea Science Fiction şi Fantasy: preponderenţa scriitoarelor în listele de nominalizări la premiile internaţionale sau naţionale. Printre ele se numără şi Jhumpa Lahiri (câştigătoare a premiului Pulitzer pentru ficţiune, DSC prize for South Asian Literature, nominalizată la Man Booker şi National Book Award) pe care o vom publica în toamnă cu romanul său, The Lowland, şi N.K. Jemisin (nominalizată la Hugo, Nebula, World Fantasy Award, James Tiptree Jr. Award etc.) pe care o vom edita în această vară cu The Killing Moon. Ele sunt doar două dintre autoarele pe care le avem în vedere în următorii ani.

Consideri că sunt mai putin apreciate de cititori scriitoarele de SF în comparație cu scriitorii care publică același gen de literatură? De ce da? De ce nu?

Cred că publicul cititor de SF şi Fantasy se va schimba mult în următorii ani. Vin noile generaţii din spate, tinerii care au crescut cu cărţile unor scriitoare precum JK Rowling, Suzanne Collins şi care nu mai au astfel de prejudecăţi, ci din contră, caută cărţi scrise de scriitoare şi în care personajul principal este unul feminin, puternic. Din studiile noastre am descoperit că majoritatea publicului de SF şi fantasy este de sex feminin, lucru care se reflectă şi în preferinţele lor.

Sunt cititorii români mai receptivi la romanele și povestirile scrise de bărbați, în general?

Cititorii români sunt foarte influenţaţi de trendurile de pe piaţa internaţională. Nu cred că mai există această preferinţă pentru cărţile scrise de bărbaţi în ziua de astăzi, indiferent de gen, poate doar o reticenţă a editorilor rămasă din alte vremuri.

În România sunt puține femei care scriu, comparativ cu bărbați, și chiar mai puține scriitoare din nișa SF. Care crezi că este motivul acestei discrepanțe, la modul general?

Cred că are de-a face cu faptul că mult timp am trăit într-o societate tradiţionalistă, unde mare parte din greutatea unei familii cădea pe umerii femeii. De unde şi mai puţin timp pentru citit şi apoi pentru scris. Aici cred că enorm de important partenerul pe care ţi-l alegi în viaţă şi suportul venit din partea lui. Iar legătura cu cititul e importantă, pentru că mai apoi are o influenţă decisivă asupra stilului şi genului alese. Nu putem avea scriitoare bune de SF dacă fetele nu sunt încurajate de părinţi sau la şcoală să citească operele genului, de multe ori considerat drept o literatură masculină, de băieţi.

Spune-ne trei cărti care ți-au plăcut în ultima vreme și nu sunt de SF.

Stoner de John Williams. Sfârşitul poveştii de Lydia Davis. Femeia la 30 de ani de Balzac.

Care sunt femeile din cultură, politică, lume, literatură etc. care te inspiră și de ce? Dar bărbați?

E greu de spus, niciodată nu mi-am căutat ceea ce alţii numesc role models. Am fost întotdeauna fascinată de viaţa lui Karen Blixen (Isak Dinesen), pentru curajul de care a dat dovadă atât în viaţă, cât şi în scris. O femeie la locul ei atât în fruntea unei plantaţii de cafea în Kenya, cât şi în saloanele newyorkeze, cu un destin impresionant. Am fost profund mişcată de cartea ei autobiografică, Din inima Africii. O altă autoare a cărei viaţă este la fel de impresionantă este Maya Angelou. După un început tumultos ca dansatoare şi prostituată, a ajuns jurnalist în Africa în timpul decolonizării şi apoi a militat toată viaţa pentru drepturile populaţiei afroamericane în America.

Foto featured: Claudiu Popescu.

Foto text: Richard Klíčník. 

Erika Ciuică

"A woman must have money and a room of her own if she is to write fiction." Virginia Woolf