Un papagal verde, doi papagali verzi

Se înserează. Programul e pe sfârșite, așa că sala de așteptare a policlinicii, în care băltește un aer stătut, e aproape goală. Pe băncile de lemn lipite de perete, rupte ici-colo și teribil de incomode, stau resemnate două persoane. O…

Înainte de eclipsă

Vivien apăru în cadrul uşii, mai întunecată decât de obicei. Rochia neagră de dantelă îi desena silueta delicată într-un profil seducător. John oftă, strângând puternic binoclul în mână. Dinţii îi scrâşniră de dorinţă. Prea multe teritorii neparcurse între ei… — Din…

Oleandrul din vene

Mai port prin vene ulei de oleandru. Când mă atingea, vâscozitatea străină îmi urca drept la inimă și se închircea acolo. Mișca, mușca, trăgea cu furie. Suspina. Suspin, încă. De-aș fi știut ce soi de drog, de blestem sau de…

Taci!

Lângă ei, legată de pat, cu ochii bulbucaţi, Dida continua să se zbată, muşcând aerul.* Paul plescăi nervos, dar nu spuse nimic. Mişu mârâi la ea: — Taci, fă, odată! Degeaba te zbaţi, nu te aude nici dracu! Dida strigă…

Foame

Mi-e foame să comit actul atingerii.* Să îmi întind degetele cu un trosnet criptic, să le unesc cu muchii și colțuri, să simt în vârfurile lor mugurii plesnind în petale. Iar degetele să îmi înainteze încet, pe tăcute, ca viermii…

Omul

Omul privea lung în depărtare. Aștepta. Nu știa încă ce anume, dar era pregătit. Pregătit pentru inevitabil, pregătit pentru o întorsătură nesperată, îndelung visată, grozav de mult amânată. Acum nu mai stătea nimic între el și lumea din vis, între…

Tablourile

Tablourile știu totul și cel mai bine știu ce încerc cel mai mult să dau uitării, un lucru care nu mai aparține viselor.* Am hotărât ca ele să fie judecătorii mei, pentru că le pot suporta ochii morţi. Privirile acuzatoare…

Într-o grădină verde

Construise această casă doar pentru ea şi nu era datoare nimănui cu alte explicaţii, gândi ea, înciudată, când prietena ei din copilărie, Adela, cu care nu se mai văzuse de vreo 30 de ani, îi atrase atenţia că este prea…

De ce fereastra prin care privea femeia dădea spre grădină?

De obicei aerul i se părea sufocant, închis, ca și cum casa o ura de moarte. Își bătea mereu joc de ea aruncând-o de pe un culoar oarecare în pivniță sau din dormitor în pod, blocând ușile când avea nevoie…

Fuga

Miresele, cam pleoştite, stăteau la poză, la Mitropolie. Una dintre ele, cea mai scundă, se desprinse cu ochii înroşiţi şi se refugie în biserică, aproape de altar, lângă o icoană a Fecioarei Maria. Ea cu siguranţă ar calma-o aşa cum…