Petit taxi

Trenul greu se urnește cu un zgomot metalic pe șine de parcă ar fi ruginit. Plăcile de gresie de culoarea muștarului de Dijon erau la fel în toate gările prin care trecusem vreodată și nici aici nu făceau excepție. Tocite,…

Alexia

La crepuscul orașul părea pustiu, oamenii cinstiți erau încă în cuiburile lor, îi alăpta aceiași rouă din think-tank-ul ei violet și oranj și bleu, atârnat între urechile cerului ca un curcubeu incomplet, naiv, pe câtă vreme ceilalți se foloseau de…

O soluție elegantă

Ana abia aștepta să ajungă la Paris. Deși pentru ea orice călătorie cu avionul era o mare problemă. În timpul zborului, cei din jurul ei dormeau liniștiți, mâncau, beau, se uitau la filme, ascultau muzică în căști, și culmea culmilor,…

(dez)echilibru

De-abia putea să se mişte. Până să se aşeze în fund pe marginea patului, simţi că înnebuneşte de nerăbdare. Pufăi deja obosit. Şi mai trebuia să ajungă şi la baie! Mama ei de viaţă, cine l-a pus să se ducă…

Mai bine de o jumătate de mileniu

Comesenii înfulecă pofticioși. După ce am pus pe masă bunătățile pregătite pentru aniversare, toți au tăcut. Bucate sunt din plin. Și toți cei de la masă știu că la mama se mănâncă bine. Sărbătorita se apropie de 90 de ani,…

& Eva

Țâșni din pat odată cu șuvoiul de apă tras de vecinul de deasupra și se grăbi să îi ia locul pe WC, la doi metri dedesubt. Până și acolo se simțea ca o impostoare, care putea fi surprinsă în orice…

Între vis și cruzime

Argint curgând pe frunțile copiilor cărunți Și parfumuri înțepătoare din ochii de demult, Vecinii antici probează siluete noi În subsolul conștiințelor noastre. Despre frivolități lichide n-am mai citit nimic, Am auzit că bursa ridicolului nu merge chiar așa bine, Iar…

Sivilica, experta în bagaje

Pe mama o cheamă Silvia. Era numele, cam neobișnuit, al unei unguroaice, vecină la Bălți, cu mama mamei. Un nume destul de rar în Basarabia, spre sfârșitul anilor 20. Asta e situația. Boala numelor rare e o boală de familie…

ars moriendi

Priveam cu nesaţ printre gratiile gardului care mă despărţea de pădurea de siluete albe, pure, graţioase, care-i străjuia pe cei plecaţi. Trupuri de femei captive în marmură. Culoarea aceea fără pată, pură, asemeni unei coli albe de hârtie care aşteaptă…

Covorul din camera galbenă

— La poliţie aţi fost? — Păi de ce să merg până acolo? — Poate să vă plimbaţi? — Fiţi, domnule, serios! Dacă vreau să mă plimb, mă plimb până la Olăneşti, nu până la secţia de poliţie. — Adevărat,…