44 11`N, 28 39`E

O plimbare în locul ei favorit. Marea a calmat-o mereu, ca o mamă foarte duioasă, care o mângâie pe creştet şi-i spune că totul va fi bine, este în regulă să se deschidă la orice fel de experienţă, la orice viaţă care pulsează în ea şi-n afara ei. Simte că aceasta nu e o zi ca oricare alta, se va întâmpla ceva şi face eforturi să gândească cât mai optimist. Are nevoie de ceva atât de frumos încât să plângă de fericire, ceva care să-i tulbure spiritul şi trupul şi să radieze a esenţă pură.

Şi iată că se apropie, în larg apare ceva, se tot măreşte până ocupă spaţiul vizual. Este o balenă albă, imensă, vine încet, valurile se pliază pe lângă ea, fără niciun zgomot, ca nişte haine din mătase. Femeia nu se poate mişca, nici nu vrea. Aşteaptă, aşteaptă şi n-ar mai vrea să aştepte. Acum să se întâmple ceva care s-o pună pe direcţia cea bună, cea dreaptă, cea clară. Balena s-a oprit la mal, depune ceva pe nisip, se întoarce şi se îndepărtează cum a venit.

Femeia se apropie şi se uită. Moare.

Ania Vilal

Un om care scrie şi citeşte mult. 2 volume de poezie: ”eu, mama tare și tu” (Ed. Brumar, Timișoara, 2011) cu varianta în limba franceză ”Moi, la mère forte et toi” (Edilivre Aparis, 2014) şi ”Inima dată la maximum” (Ed. Tracus Arte, Bucureşti, 2013). Visuri şi tăceri multe. thelastpoemstanding.blogspot.ro